garantează drepturile civile (de exemplu, dreptul la viață, la libertate, la un proces echitabil) și garantează drepturile politice (dreptul de a vota, de a participa la luarea deciziilor, libertatea de exprimare, protestul pașnic...). 

garantează drepturile economice de bază (de exemplu, dreptul la angajare, dreptul de a forma sindicate), drepturi sociale (precum dreptul la securitate socială, protecția familiei, dreptul la educație, dreptul la sănătate) și drepturi culturale (precum dreptul de a participa la viața culturală)

consolidează protecția drepturilor civile, socio-economice și culturale ale copiilor; în timp ce copiii, ca ființe umane cu vârsta sub 18 ani, au dreptul la toate drepturile omului prevăzute în alte tratate, această Convenție reafirmă aceste drepturi într-un singur document cuprinzător. Accentul este pus pe situația specială a copiilor și pe condițiile necesare pentru ca aceștia să se bucure de drepturile lor și să se dezvolte într-un mediu sigur.

asigură condiții pentru excluderea discriminării femeilor și acces și oportunități egale pentru femei și bărbați. Stabilește mai detaliat ce se înțelege prin discriminare sexuală din perspectiva egalității între femei și bărbați. De asemenea, abordează o serie de aspecte programatice și politice.

amplifică egalitatea și protecția persoanelor cu dizabilități, asigurând în același timp egalitatea de șanse și accesul la servicii. Scopul său este de a promova, proteja și asigura exercitarea deplină și egală a tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale de către toate persoanele cu dizabilități și de a promova respectarea demnității acestora.

reiterează interdicția absolută a torturii și stabilește standarde pe care statele trebuie să le pună în aplicare în ceea ce privește prevenirea torturii. Deși Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice interzice deja tortura și pedepsele sau tratamentele crude, inumane sau degradante, această convenție amplifică interdicția prin definirea torturii și a relelor tratamente, și dezvoltă un sistem juridic care vizează atât prevenirea, cât și sancționarea acestor practici.

interzice discriminarea bazată pe rasă, origine etnică și/sau descendență. Convenția stabilește în șase articole detaliate obligațiile statelor semnatare de a combate acest flagel. Pe lângă cerințele evidente conform cărora statul însuși, la toate nivelurile, trebuie să se abțină de la astfel de acte, Convenția cere, de asemenea, statelor să acționeze în mod adecvat împotriva discriminării rasiale înrădăcinate în societate.